Acum multă vreme a trăit un rege care, în ciuda stilului său de viaţă luxos, nu era nici fericit, nici împăcat cu sine însuşi. Într-o zi, regele a dat peste un servitor care cânta fericit în timp ce lucra. Acest lucru l-a făcut pe rege să se întrebe de ce el, Conducătorul Suprem al ţinutului, era nefericit şi posomorât, în timp ce un umil servitor avea atât de multă bucurie în viaţa lui? Regele l-a întrebat pe slujitor: „De ce eşti atât de fericit?” Omul a răspuns: „Majestate, eu nu sunt nimic altceva decât un servitor, iar familia mea şi cu mine nu avem nevoie de prea mult - doar un acoperiş deasupra capului şi mâncare caldă pentru a ne umple stomacul". Regele nu a fost satisfăcut cu acest răspuns. Mai târziu în cursul zilei, el a cerut sfatul sfetnicului său de încredere. După ce a ascultat problema regelui şi povestea servitorului său, sfetnicul a replicat: „Majestate, eu cred că servitorul nu face parte din Clubul 99”. „Clubul 99? Ce anume este acesta?”, a întrebat regele. Consilierul a răspuns: „Majestate, pentru a înţelege cu adevărat ce înseamnă Clubul 99, puneţi 99 de monede de aur într-o pungă şi lăsaţi-o la uşa acestui slujitor”. Când servitorul a văzut punga, a luat-o cu el în casă. Când a deschis-o, un mare strigăt de bucurie s-a auzit venind din casa lui... Atât de multe monede de aur! El a început să le numere şi, după ce le-a numărat de mai multe ori, s-a convins că erau 99 de monede. Dar o întrebare nu îi dădea pace servitorului: „Ce s-ar fi putut întâmpla cu ultima monedă de aur? Cu siguranţă, nimeni nu ar lăsa doar 99 de monede!” A căutat peste tot, dar ultima monedă lipsea. În cele din urmă, epuizat, el a decis că trebuie să muncească mai mult decât oricând pentru a câştiga acea monedă de aur şi a întregi suma. Din acea zi, viaţa slujitorului s-a schimbat: muncea foarte mult, a devenit morocănos şi îşi critica familia pentru că nu îl ajuta să câştige acea monedă de aur. Chiar s-a oprit din cântat în timp ce lucra. Martor al aceastei transformări drastice, regele era din ce în ce mai nedumerit. Neînţelegând ce s-a întâmplat cu slujitorul său, regele s-a îndreptat din nou către sfetnic pentru a afla un răspuns. Acesta i-a spus: „Majestate, el a intrat acum în Clubul 99. Clubul 99 este un nume generic pentru acei oameni care au suficient pentru a fi fericiţi, dar nu sunt niciodată mulţumiţi, pentru că tânjesc mereu după mai mult şi se luptă pentru acel 1 în plus, spunându-şi în sinea lor: "Trebuie să obţin acest ultim lucru şi apoi voi fi fericit pentru toată viaţa". Putem fi fericiţi chiar şi cu foarte puţin în viaţa noastră, dar în clipa în care primim ceva mai mare şi mai bun, începem să ne dorim chiar mai mult. Ne pierdem somnul, fericirea, rănim oamenii din jurul nostru. Toate acestea ca preţ pentru dorinţele şi nevoile noastre aflate mereu în creştere".
Dragii mei:
Povestea e frumoasa. Dar e o poveste doar. Avem ce invata de aici si anume: Sa ne multumim cu ceea ce ne da Bunul nostru Tata ceresc. Doar cateva lucruri trebuie amintite. Acest servitor, avea o locuinta unde sigur nu platea chirie. Cheltuielile la lumina, gaze si alte utilitati sigur erau achitate la zi. Nu ducea grija zilei de maine intrucat regele lui se ingrijea de el ( asa fac toti regii din povesti ) Aceasta ar putea fi povestea generatiei parintilor mei. Cei nascuti in anii 40. Noi cei din 65 si cei de dupa, doar o vedem asa:
Parintii nostri aveau un serviciu de 8 ore 5 - 6 - 7 zile pe saptamana si un salar de 2300 lei care venea in 11 si 26 de regula fara intarzieri. Un apartament cu chirie de la intreprindere care apoi au putut sa-l cumpere pe o suma foarte mica. deci casa era, serviciu era, mai o dacie se gasea, o volga o scoda sau un moskvici . apoi a venit revolutia. Au gasit solutii sa faca bani iar acum nu mai pot scapa de grija lor sau cum sa-i inmulteasca. Cei din anii 65 ne trezim la o varsta de aproape 50 de ani acum, varsta la care experimentam somajul, bataia de joc a regilor acuali ( astia nu-s ca cel din poveste ca ei nu au nimic de invatat de la noi ) Acum 11 si 26 ( vechile zile de plata si avans ) de cele mai multe ori vin o data la 2 sau 3 luni, restantele ne napadesc, baronii sunt pe noi ca nu le dam banii la timp, esti socotit incompetent chiar daca esti barbat si-ti cresti singur 2 copii ( unul in facultate la Cluj unde te rupe chiria si traiul de acolo) Povestile din carti sunt frumoase si scrise de oameni intelepti. Cele reale sunt dureroase. Credeti-ma ca stiu ce vorbesc si nu vorbesc daca nu stiu. Domnul Dumnezeu sa se indure de noi de toti, fie bogati, fie saraci si in viata de apoi sa ne revedem in locul promis de Domnul Isus!!!
Cat de mult adevar este in aceasta povestire.
Si foarte multi dintre noi ne aflam in acesta situatie dar nu bagam de seama.Cand ne trezim este prea tarziu(cateodata).
Fiti binecuvantata!
Un adevar dureros.... si cand ne imbolnavim simtim cat suntem de "saraci" de fapt... mi-au dat lacrimile...acest site ne invata sa ne bucuram de-o planta, un boboc, o floare pe care uneori din viteza zilei nu le vedem in jur...
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
www.youtube.com/watch?v=bzq-WFXt-MM
Este bine,ca pozitivismul sa ne caracterizeze permanent!
Este normal,ca stara noastra sa influenteze pe cei/cel de langa noi!
Povestea e frumoasa. Dar e o poveste doar. Avem ce invata de aici si anume: Sa ne multumim cu ceea ce ne da Bunul nostru Tata ceresc. Doar cateva lucruri trebuie amintite. Acest servitor, avea o locuinta unde sigur nu platea chirie. Cheltuielile la lumina, gaze si alte utilitati sigur erau achitate la zi. Nu ducea grija zilei de maine intrucat regele lui se ingrijea de el ( asa fac toti regii din povesti ) Aceasta ar putea fi povestea generatiei parintilor mei. Cei nascuti in anii 40. Noi cei din 65 si cei de dupa, doar o vedem asa:
Parintii nostri aveau un serviciu de 8 ore 5 - 6 - 7 zile pe saptamana si un salar de 2300 lei care venea in 11 si 26 de regula fara intarzieri. Un apartament cu chirie de la intreprindere care apoi au putut sa-l cumpere pe o suma foarte mica. deci casa era, serviciu era, mai o dacie se gasea, o volga o scoda sau un moskvici . apoi a venit revolutia. Au gasit solutii sa faca bani iar acum nu mai pot scapa de grija lor sau cum sa-i inmulteasca. Cei din anii 65 ne trezim la o varsta de aproape 50 de ani acum, varsta la care experimentam somajul, bataia de joc a regilor acuali ( astia nu-s ca cel din poveste ca ei nu au nimic de invatat de la noi ) Acum 11 si 26 ( vechile zile de plata si avans ) de cele mai multe ori vin o data la 2 sau 3 luni, restantele ne napadesc, baronii sunt pe noi ca nu le dam banii la timp, esti socotit incompetent chiar daca esti barbat si-ti cresti singur 2 copii ( unul in facultate la Cluj unde te rupe chiria si traiul de acolo) Povestile din carti sunt frumoase si scrise de oameni intelepti. Cele reale sunt dureroase. Credeti-ma ca stiu ce vorbesc si nu vorbesc daca nu stiu. Domnul Dumnezeu sa se indure de noi de toti, fie bogati, fie saraci si in viata de apoi sa ne revedem in locul promis de Domnul Isus!!!
Sper sa nu se supere,persoanele care citesc mesajul meu!
Si foarte multi dintre noi ne aflam in acesta situatie dar nu bagam de seama.Cand ne trezim este prea tarziu(cateodata).
Fiti binecuvantata!